Nouăsprezece ediții de cenaclu, mă gândesc la ,,nouăsprezece trandafiri ” a lui Mircea Eliade dar e vorba despre altceva.
Roma, duminică 30 octombrie 2016, ora 12.30, la Teatrul Lo Spazio. Întind fire, probez sunetul, răspund la apelurile telefonice: ,,Ce mă fac? Nu am cu ce ajunge la teatru, liniile de transport sunt blocate din cauza cutremurului”. Zeci de colegi și prieteni mă sunau spunându-mi că stau de peste trei ore pe străzi, sperând că vine vreun autobuz. Astăzi dimineață fusese un cutremur destul de puternic. Glumeam cu Tzone: ”ai văzut Nicolae, când vii tu se cutremură pământul!” iar el răspunde: ,,ba uite, cărțile astea , vezi? – arătând spre Şerban Foarţă, Octavian Soviany, Galatanu Mihail, Vinea, Tzara, Gherasim Luca, Nicolae Tzone – au împiedicat să fie și mai mare cutremurul sau să fie cu tragedii”… și-i zic: ,,deci să folosim cartea ca antiseismic?” … ,,întotdeauna” răspunde, continuându-și aranjarea cărților pe buza scenei. Apar primii colegi de cenaclu și dintre cei care vin frecvent la noi. Eu, pus la sacou și cravată, ,,să vadă lumea încă o dată cum îmi va sta mort”, cum îmi place mie să zic atunci când mă gătesc, deschid ediția, las microfonul, se aude și fără, începem:
Elena Agapi urcă pe scenă travestită în țigancă și ne amuză strașnic prezentându-ne ultima creație din obișnuitele și savuroasele ei schițe de teatru, interpretate cu adevărat aplomb actoricesc de parcă ar fi o mare profesionistă cu vechime pe scenă. Sala începe să se mai umple, apar unul câte unul prietenii și atmosfera se colorează în nuanțele bucuriei. Elenei îi urmează la cuvânt membrii cenaclului: Stanica Vînătoru, cu un text despre credință, Eviana Euță cu o surpriză legată de mine și Măriuca mea, pornind de la faptul că eu tot aștept să mă ceară Măriuca de bărbat, până acum eu fiindu-i ,,nevastă-su” iar ea mie ,,bărbată-mea”!… Mirela Stancu ne cântă ,,ciobănaș cu trei sute de oi”, Tania Mariana Ianto aduce un salut de la București, noii noștri parteneri culturali, dar și din partea Casei Regale, apoi, ne recită una dintre poeziile scrisă de ea. Mariana Cornea, o poetă care ne uimește cu fiecare zi trecută, prin salturile de calitate pe care le face, ne recită patru dintre ultimele sale creații.
A venit momentul prezentării a două cărți ale căror autori viețuiesc peste ocean: Nig Nuta Istrate Gangan și Valeriu Cercel, au fost prezentate succint fiindcă urmează la fiecare ediție să se citească din aceste cărți, în plus, autorii sunt așteptați la Roma. Poeziile citite au încântat realmente pe toți cei prezenți.
Valeria Teodora Baciu ne-a făcut o splendidă surpriză, recitând în italiană și cântând impecabil o romanță românească, lăsându-ne și o invitație la o manifestare. Vasile Tudorache ne face ante-prima cărții sale de debut, ,,Vămile pâinii, Editura Minela 2016, care va fi lansată la finele acestei luni, tot aici la teatru.
Ne-a bucurat foarte tare prezența poetului Alexandru Paraschiv care a venit împreună cu soția, prezența lui Pirvu Ionel Sorin și Toni Roma de la Asociația Responsabilita Sociale, partenerii noștri, dar nu mai puțin doamnele care au însoțit-o pe colega noastră Elena Lisa și despre care vom vorbi la edițiile viitoare, fiindcă am notat faptul că sunt pasionate și creează și vor deveni colegele noastre de cenaclu. Le așteptăm cu emoție la toate edițiile nostre viitoare. Amintesc și pe tânărul Alexandru Popescu, un scriitor care promite, pe Maria-Ileana Tănase, Doina Mustățea, Simona Vasile, Daniel De Marin, Ionela Cucu, Dora Teodora Diaconescull, Ana Costin, Alexandru, tânărul domn Agapi și tatăl său Valeriu iar dacă am omis pe careva, să mă ierte… sunt mereu un ,,zăpăcit”, poate doar așa o să trec și eu drept un posibil viitor poet…!!!
Pauza pentru un mic bufet, prezentat cu generozitate de inimoasele doamne, colege în cenaclul nostru și de către noile prietene ale cenaclului și … anunț imediat reînceperea programului.
Trecem la ,,artileria grea”. Andreea Cucu, o fermecătoare adolescentă pasionată de muzica lirică interpretează un emoționant pasaj dintr-o operă și ne face să trăim convingerea că avem în fața noastră o nouă Angela Gheorghiu sau chiar una și mai bună!
Este invitat să ia cuvântul Nicolae Tzone. Gata, s-a terminat povestea!… Ba nu, începe o nouă dimensiune a poeziei, cea de excelență. Ne sunt prezentate cărțile aparținând unora dintre cei mai buni poeți români de după Nichita: Foarță, Soviany, Gălățanu, Tzone și… fiindcă se împlinesc o sută de ani de dadaism, este evocat Tristan Tzara. Nu putea lispi la Tzone să vorbească despre Vinea și Gherasim Luca, Gellu Naum și, desigur, să ne recite poemele sale fluviu… o poezie neoavangardistă, suprarealistă și de mare bogăție de stări și metafore…
Cu Nicolae Tzone, fiindcă a stat întreaga săptămână la Roma, am discutat îndelung despre literatură, teorii și tendințe, necazuri și biruințe, mereu vorbind mai puțin despre el și mai mult despre alții, despre tinerii poeți, despre avangarda românească, valurile ei în timp, despre munca editorială și teoretizări, critică, veleitarism, dar mai ales, am pus la cale o fructuoasă, sperăm, paletă de colaborări Roma – București.
Ceea ce s-a observat lesne a fost liniștea liturgică în care a fost ascultat cuvântul lui Tzone la Cenaclul de la Roma. Nu a fost nevoie să întreb asistența despre impresiile lăsate de către oaspetele nostru, se vedea limpede că au fost plăcut și adânc marcați de forța și excelența lui Tzone care a umplut aproape un ceas din viața noastră, lăsându-ne un ecou durabil.
Ne-a promis că va reveni la Roma, dar de data asta însoțit nu doar de cărți, ci și de autorii acestora.
Timpul a fost prea scurt, la ora 15.30 am lăsat sala celor care urmau imediat să prezinte una dintre piesele de forță ale teatrului italian modern: ,,Marochinate,, dar asta este deja o altă poveste care ține de stagiunea teatrului care cu generozitate ne găzduiește și pe noi, Cenaclul de la Roma.
Seara și a doua zi, pe străzile Romei și în drum spre aeroport, împreună cu Tzone, am continuat cumva ediția de cenaclu, în felul nostru… Am învățat foarte multe lucruri, mi-am umflat averea mea cu încă opt cărți valoroase și, mai ales, cu o experiență care nu se uită decât dacă o fi dat să-mi pierd mințile de vreun Alzeimer ori alte pricini!…
Mulțumesc Nicolae Tzone și celor șase poeți prezenți aici prin cărțile lor. Mulțumesc Editurii Minela pentru celelalte cărți proaspete… trimise aici, dar nu în ultimul rând mulțumesc celor prezenți care au învins spaimele și tulburarea transportului întregii provincii create de cutremurul de dimineață.
Urmează acum să reevocăm între noi totul, să retrăim acestă ediție pentru a lăsa celei următoare un standard de depășit… nu va fi ușor dar ne place să credem că de la o ediție la alta, cultura românească ne va ajuta să trăim identitatea nostră cu demnitate.
Chiar dacă trei sferturi dintre cei care și-au dorit să ajungă la teatru în acestă duminică, nu au izbutit datorită efectelor cutremurului, aceștia ne-au dovedit că au fost cu inima alături de noi și așteptau vești: ,,cum a fost?”… Iată!…
În încheierea acestei relatări țin să vă mărturisesc cum l-am văzut pe Tzone.
Un om erudit și sensibil, trăiește intens delirul interior al creației și spune mereu că poezia nu este o joacă, citește și dezghioacă idei, teoretizează fiecare respirație, este blând și îngăduitor însă nu naiv, când nu-i convine ceva își ia masca infatuării ca un scut!… Pare când copil când venerabil domn, acum e vivace și exuberant, imediat trece la starea meditativă, înșelându-te, de fapt, el stând la un fel de pândă să surprindă o nouă emoție, fie să dezarmeze interlocutorul, să-l deruteze… Când recită se strecoară în măduva poeziei și de acolo, dinlăuntrul ei, aprinde propriul său trup cu ea. Tzone este al naibii de viu și va mai avea de spus de acum înainte destule în poezia românească și europeană chiar și nu doar ca editor. Ceea ce mi-a plăcut la el este modul sincer respectuos cu care vorbește despre tineri și chiar despre cei care pot fi trecuți la opozanți, nu zice dușmani… știind că prietenia presupune mereu, prezumtiv măcar, șansa apariției dușmăniei!… cel puțin la unii… Îl asigur de faptul că, aici la Roma de data asta, și-a legat trainice prietenii…
Despre această ediție a Cenaclul de la Roma s-ar fi putut scrie mai multe, dar cred că este suficient. Dacă vreți să trăiți altfel trei ore dintr-o lună de zile, vă așteptăm la noi, următoarea noastră întâlnire este duminică 27 noiembrie 2016, ora 12.30, Teatrul Lo Spazio Roma, unde sperăm să avem printre noi un om drag, care ne-a promis că va izbuti să ajungă la Roma. Nu divulg încă numele. Deși unii îl știu deja!…
.
Consemnează… Valeriu DG Barbu
cunoscut mai mult în mediul virtual, scrie din diaspora unde viețuiește de ani buni cu gândul viu al reîntoarcerii acasă… cu dorul mereu la cote maxime… cu sfințenie iubind valorile neamului nostru românesc și a pământului din a cărui rădăcini s-a smuls… iată câteva poeme din acest ultim volum apărut în 2016 la editura minela:
MULȚUMESC … atât ar trebui să fie lăsat scris ca semn al unei lansări de carte unde protagoniștii au fost prietenia și muzica bună…
Teatrul Emoțiilor din Roma, Teatro delle emozioni, o sală cochetă și modernă, dotată tehnic impecabil…
În mod inevitabil s-a creat o stare de emoție colectivă, de recunoștință față de străbunii noștri daci… Filmul este fără îndoială o izbândă în lupta cu uitarea… o pledoarie pentru valorile noastre milenare și o oglindă asupra ștafetei pe care generațiile care vin o primesc de la trecut… Toți cei care au participat la realizarea filmului au fost coordonați de către Marius Lupu, inimosul vrâncean căruia nu-i scapă din obiectivul său fotografic nimic din ceea ce este important.
Scriitorii contemporani care au ajuns la Roma prin intermediul cărților acestora au fost: Daniele Toma, Angi Melania Cristea, Emanuel Pătrășcioiu, Teodor Dume, Eugen Pohonțu și Vali Orțan, acesta din urmă fiind foarte bine ,,gustat,, de către cei prezenți… deși, fiecare autor în parte și-a primit meritatele aprecieri și aplauze…
S-a povestit, s-a recitat, glume, prietenii noi, pauze frecvente pentru hidratare… o atmosferă de prietenie neconfecționată… firească și sinceră.