Categorie: articol

Dar din dar se face patrimoniu – Mulțumim Editura Astralis

Dar din dar se face patrimoniu – Mulțumim Editura Astralis

Patrimoniul cenaclului nostru crește. Din generozitatea Editurii Astralis și a actorilor Magda Băcescu și Ștefan Apostol, cu prilejul celei de-a treia ediții a celebrării Zilei Culturii Naționale și Omagiu lui Mihai Eminescu la aniversare, la 14 ianuarie 2018, moștenirea pe care o vom lăsa generațiilor viitoare, care vor prelua Cenaclul de la Roma, se îmbogățește cu un exemplar de excepție: ”Poezii rare” de Mihai Eminescu, exemplarul cu nr.35.

EDITURA ASTRALIS, în data de 11 ianuarie 2018, ora 15 – SALA „CONSTANTIN BRÂNCUȘI”- PALATUL PARLAMENTULUI a lansat volumul POEZII RARE-MIHAI EMINESCU – ediție bibliofilă îngrijită de MIHAI COSTIN – publicată la EDITURA ASTRALIS. Manifestarea a fost organizată de Camera Deputaţilor – Centrul Internaţional de Conferinţe, Direcţia Organizare Evenimente, Compartimentul Expoziţii, în colaborare cu Gruparea Colecţionarilor de Medalii şi Insigne „Mihai Eminescu”, din cadrul Societăţii Numismatice Române, cu ocazia aniversării a 168 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti, a celui mai mare patriot român, Mihai EMINESCU.

Tiraj: cincizeci de exemplare, numerotate, pentru colecţii şi colecţionari… bibliofili… Niciuna mai mult…! Iar una dintre aceste valoroase bijuterii se află la Roma.

Deja aveam o serie de obiecte prețioase oferite de bravi români care au făcut parte din cenaclu sau care ne-au onorat să ne fie oaspeți la evenimentele noastre. O copie a actului unirii Basarabiei cu România, oferit de Dr. Tatiana Ciobanu; un fluer foarte rar și manuscrise, oferite de folcloristul Marius Petrișor; obiecte de artizanat, oferite de Cristina Butnariu și Luminița Cucoș; cărțile anuale ale cenaclului, trei până acum, plus donațiile autorilor români sau italieni, primite personal sau prin poștă, cărțile din biblioteca personală a fondatorului cenaclului, Valeriu DG Barbu, pe care le va dona integral după moartea sa Cenaclului, punându-le la dispoziție până atunci, oricui are sete de lectură, în plus, o bază de date cuprinzând peste 36.000 de titluri în format electronic, disponibile gratuit. Și câte alte obiecte cu specific cultural, tablouri de autor și dispozitive electronice care vor completa ceea ce se vrea să fie averea materială a viitorilor cenacliști, în speranța că, în timp, vom obține și o casă proprie a cenaclului, aici la Roma.

Tuturor infinite mulțumiri… Așadar, copii, vi se pregătește ceva!…

Nouăsprezece…

Nouăsprezece…

2016-10-30-13-18-34 2016-10-30-14-11-31 2016-10-30-14-14-00 2016-10-30-14-14-29 2016-10-30-14-14-34 2016-10-30-14-31-21 2016-10-30-14-46-13 14885960_736227689861294_29994150_n 14895456_736227409861322_451615265_o 14895653_736227406527989_501557784_oNouăsprezece ediții de cenaclu, mă gândesc la ,,nouăsprezece trandafiri ” a lui Mircea Eliade dar e vorba despre altceva.
Roma, duminică 30 octombrie 2016, ora 12.30, la Teatrul Lo Spazio. Întind fire, probez sunetul, răspund la apelurile telefonice: ,,Ce mă fac? Nu am cu ce ajunge la teatru, liniile de transport sunt blocate din cauza cutremurului”. Zeci de colegi și prieteni mă sunau spunându-mi că stau de peste trei ore pe străzi, sperând că vine vreun autobuz. Astăzi dimineață fusese un cutremur destul de puternic. Glumeam cu Tzone: ”ai văzut Nicolae, când vii tu se cutremură pământul!” iar el răspunde: ,,ba uite, cărțile astea , vezi? – arătând spre Şerban Foarţă, Octavian Soviany, Galatanu Mihail, Vinea, Tzara, Gherasim Luca, Nicolae Tzone – au împiedicat să fie și mai mare cutremurul sau să fie cu tragedii”… și-i zic: ,,deci să folosim cartea ca antiseismic?” … ,,întotdeauna” răspunde, continuându-și aranjarea cărților pe buza scenei. Apar primii colegi de cenaclu și dintre cei care vin frecvent la noi. Eu, pus la sacou și cravată, ,,să vadă lumea încă o dată cum îmi va sta mort”, cum îmi place mie să zic atunci când mă gătesc, deschid ediția, las microfonul, se aude și fără, începem:
Elena Agapi urcă pe scenă travestită în țigancă și ne amuză strașnic prezentându-ne ultima creație din obișnuitele și savuroasele ei schițe de teatru, interpretate cu adevărat aplomb actoricesc de parcă ar fi o mare profesionistă cu vechime pe scenă. Sala începe să se mai umple, apar unul câte unul prietenii și atmosfera se colorează în nuanțele bucuriei. Elenei îi urmează la cuvânt membrii cenaclului: Stanica Vînătoru, cu un text despre credință, Eviana Euță cu o surpriză legată de mine și Măriuca mea, pornind de la faptul că eu tot aștept să mă ceară Măriuca de bărbat, până acum eu fiindu-i ,,nevastă-su” iar ea mie ,,bărbată-mea”!… Mirela Stancu ne cântă ,,ciobănaș cu trei sute de oi”, Tania Mariana Ianto aduce un salut de la București, noii noștri parteneri culturali, dar și din partea Casei Regale, apoi, ne recită una dintre poeziile scrisă de ea. Mariana Cornea, o poetă care ne uimește cu fiecare zi trecută, prin salturile de calitate pe care le face, ne recită patru dintre ultimele sale creații.
14925711_1065861850197566_3667980367128340238_nA venit momentul prezentării a două cărți ale căror autori viețuiesc peste ocean: Nig Nuta Istrate Gangan și Valeriu Cercel, au fost prezentate succint fiindcă urmează la fiecare ediție să se citească din aceste cărți, în plus, autorii sunt așteptați la Roma. Poeziile citite au încântat realmente pe toți cei prezenți.
Valeria Teodora Baciu ne-a făcut o splendidă surpriză, recitând în italiană și cântând impecabil o romanță românească, lăsându-ne și o invitație la o manifestare. Vasile Tudorache ne face ante-prima cărții sale de debut, ,,Vămile pâinii, Editura Minela 2016, care va fi lansată la finele acestei luni, tot aici la teatru.
Ne-a bucurat foarte tare prezența poetului Alexandru Paraschiv care a venit împreună cu soția, prezența lui Pirvu Ionel Sorin și Toni Roma de la Asociația Responsabilita Sociale, partenerii noștri, dar nu mai puțin doamnele care au însoțit-o pe colega noastră Elena Lisa și despre care vom vorbi la edițiile viitoare, fiindcă am notat faptul că sunt pasionate și creează și vor deveni colegele noastre de cenaclu. Le așteptăm cu emoție la toate edițiile nostre viitoare. Amintesc și pe tânărul Alexandru Popescu, un scriitor care promite, pe Maria-Ileana Tănase, Doina Mustățea, Simona Vasile, Daniel De Marin, Ionela Cucu, Dora Teodora Diaconescull, Ana Costin, Alexandru, tânărul domn Agapi și tatăl său Valeriu iar dacă am omis pe careva, să mă ierte… sunt mereu un ,,zăpăcit”, poate doar așa o să trec și eu drept un posibil viitor poet…!!!

Pauza pentru un mic bufet, prezentat cu generozitate de inimoasele doamne, colege în cenaclul nostru și de către noile prietene ale cenaclului și … anunț imediat reînceperea programului.

Trecem la ,,artileria grea”. Andreea Cucu, o fermecătoare adolescentă pasionată de muzica lirică interpretează un emoționant pasaj dintr-o operă și ne face să trăim convingerea că avem în fața noastră o nouă Angela Gheorghiu sau chiar una și mai bună!

Este invitat să ia cuvântul Nicolae Tzone. Gata, s-a terminat povestea!… Ba nu, începe o nouă dimensiune a poeziei, cea de excelență. Ne sunt prezentate cărțile aparținând unora dintre cei mai buni poeți români de după Nichita: Foarță, Soviany, Gălățanu, Tzone și… fiindcă se împlinesc o sută de ani de dadaism, este evocat Tristan Tzara. Nu putea lispi la Tzone să vorbească despre Vinea și Gherasim Luca, Gellu Naum și, desigur, să ne recite poemele sale fluviu… o poezie neoavangardistă, suprarealistă și de mare bogăție de stări și metafore…
Cu Nicolae Tzone, fiindcă a stat întreaga săptămână la Roma, am discutat îndelung despre literatură, teorii și tendințe, necazuri și biruințe, mereu vorbind mai puțin despre el și mai mult despre alții, despre tinerii poeți, despre avangarda românească, valurile ei în timp, despre munca editorială și teoretizări, critică, veleitarism, dar mai ales, am pus la cale o fructuoasă, sperăm, paletă de colaborări Roma – București.
Ceea ce s-a observat lesne a fost liniștea liturgică în care a fost ascultat cuvântul lui Tzone la Cenaclul de la Roma. Nu a fost nevoie să întreb asistența despre impresiile lăsate de către oaspetele nostru, se vedea limpede că au fost plăcut și adânc marcați de forța și excelența lui Tzone care a umplut aproape un ceas din viața noastră, lăsându-ne un ecou durabil.
Ne-a promis că va reveni la Roma, dar de data asta însoțit nu doar de cărți, ci și de autorii acestora.
Timpul a fost prea scurt, la ora 15.30 am lăsat sala celor care urmau imediat să prezinte una dintre piesele de forță ale teatrului italian modern: ,,Marochinate,, dar asta este deja o altă poveste care ține de stagiunea teatrului care cu generozitate ne găzduiește și pe noi, Cenaclul de la Roma.
Seara și a doua zi, pe străzile Romei și în drum spre aeroport, împreună cu Tzone, am continuat cumva ediția de cenaclu, în felul nostru… Am învățat foarte multe lucruri, mi-am umflat averea mea cu încă opt cărți valoroase și, mai ales, cu o experiență care nu se uită decât dacă o fi dat să-mi pierd mințile de vreun Alzeimer ori alte pricini!…
Mulțumesc Nicolae Tzone și celor șase poeți prezenți aici prin cărțile lor. Mulțumesc Editurii Minela pentru celelalte cărți proaspete… trimise aici, dar nu în ultimul rând mulțumesc celor prezenți care au învins spaimele și tulburarea transportului întregii provincii create de cutremurul de dimineață.
Urmează acum să reevocăm între noi totul, să retrăim acestă ediție pentru a lăsa celei următoare un standard de depășit… nu va fi ușor dar ne place să credem că de la o ediție la alta, cultura românească ne va ajuta să trăim identitatea nostră cu demnitate.
Chiar dacă trei sferturi dintre cei care și-au dorit să ajungă la teatru în acestă duminică, nu au izbutit datorită efectelor cutremurului, aceștia ne-au dovedit că au fost cu inima alături de noi și așteptau vești: ,,cum a fost?”… Iată!…14724542_10154673816244776_4250707458676118537_n

În încheierea acestei relatări țin să vă mărturisesc cum l-am văzut pe Tzone.
Un om erudit și sensibil, trăiește intens delirul interior al creației și spune mereu că poezia nu este o joacă, citește și dezghioacă idei, teoretizează fiecare respirație, este blând și îngăduitor însă nu naiv, când nu-i convine ceva își ia masca infatuării ca un scut!… Pare când copil când venerabil domn, acum e vivace și exuberant, imediat trece la starea meditativă, înșelându-te, de fapt, el stând la un fel de pândă să surprindă o nouă emoție, fie să dezarmeze interlocutorul, să-l deruteze… Când recită se strecoară în măduva poeziei și de acolo, dinlăuntrul ei, aprinde propriul său trup cu ea. Tzone este al naibii de viu și va mai avea de spus de acum înainte destule în poezia românească și europeană chiar și nu doar ca editor. Ceea ce mi-a plăcut la el este modul sincer respectuos cu care vorbește despre tineri și chiar despre cei care pot fi trecuți la opozanți, nu zice dușmani… știind că prietenia presupune mereu, prezumtiv măcar, șansa apariției dușmăniei!… cel puțin la unii… Îl asigur de faptul că, aici la Roma de data asta, și-a legat trainice prietenii…
Despre această ediție a Cenaclul de la Roma s-ar fi putut scrie mai multe, dar cred că este suficient. Dacă vreți să trăiți altfel trei ore dintr-o lună de zile, vă așteptăm la noi, următoarea noastră întâlnire este duminică 27 noiembrie 2016, ora 12.30, Teatrul Lo Spazio Roma, unde sperăm să avem printre noi un om drag, care ne-a promis că va izbuti să ajungă la Roma. Nu divulg încă numele. Deși unii îl știu deja!…
.
Consemnează… Valeriu DG Barbu

a fost a-18-a ediție… Cenaclul de la Roma

a fost a-18-a ediție… Cenaclul de la Roma

18 cb
Septembrie pe sfârșite… duminică dimineață, aeroportul Ciampino, Roma… întâmpinăm oaspetele nostru, Cristian Biru, care vine din Marea Britanie special pentru Cenaclul de la Roma. O escală acasă pentru ca să o luăm pe Măriuca și cele necesare pentru cenaclu, era cât pe ce să uit cheile de la teatru, firește, după emoțiile unei nopți nedormite din pricina celui mai tânăr membru al familiilor noastre, Luca la al cărui botez fusesem eu cu Măriuca toată noaptea dinspre duminică și unde mi-am amintit cum am uitat să dansez românește…!
Teatrul Lo Spazio din Roma… pregătirile… apare regizorul Mihai Mihăescu însoțit de AndreeaTatiana Grigore, actrița protagonistă în filmul care urma să deschidă cea dea 18 a ediție a Cenaclului de la Roma. Filmul în regia lui Mihai Mihăescu este inspirat din „Gaudeamus“ (partea a doua a ”Romanului Adolescentului Miop”), jurnalul de tinereţe a lui Mircea Eliade. Surprinde drama tânărului care se ia la întrecere cu sine însuşi, cu limitele vârstei, dar şi cu generaţia din care face parte. În această „cursă“ de automodelare cade victimă Nişka, „fata cu ochii verzi“, iubire platonică de tinereţe, sacrificată pentru a nu deveni dominantă. Este primul film realizat integral la Iaşi, cu tineri actori absolvenţi ai Facultăţii de Arte „George Enescu“.
Mihai Mihăescu, un om de cultură cu blândețe și modestie, Teodora Grigore, frumoasă cum doar româncele mai sunt, solară… apoi, una câte una apar personalitățile, prieteni dragi, noi și vechi, oaspeți care au aflat abia astăzi că există un astfel de cenaclu la Roma, bucurându-ne peste măsură… totodată asistând cu înțelegere și la părțile negative ținând de organizare și pe care mi le asum ca pe o lecție: sala neîncăpătoare, programul nechibzuit stabilit, instalația de aer condiționat ineficientă, un prelungitor care se plictisea frecvent de priza lui și altele… cer iertare tuturor, îndeosebi lui Dr. Tatiana Ciobanu, Tatianei Grigore, Dr. Simona Cecilia Crociani Baglioni.. pentru inconveniente și atitudinile mele și le asigur de faptul că la alte ocazii voi ști să preîntâmpin acestea… Proiecția filmului ”fata cu ochi verzi” merita să fie eveniment unic al ediției, cum și lansarea cărții ”curs minor de metaforă”. Fiind un film cult de lung metraj, un poem cinematografic, cerea mai mult timp pentru discuțiile despre acesta însă… promitem să refacem proiecția unde să-i acordăm atenția cuvenită. Cât despre Cristian Biru și cărțile sale veți mai auzi la edițiile viitoare deoarece păstrez promisiunea să traduc o parte dintre acestea și să le facem publice aici în Italia.
Nu ne așteptam să ajungem ziua când să nu fie locuri suficiente în sală… Peste 70 de oameni minunați ne-au învățat că este posibil… Le mulțumim și le garantăm că ne-am însușit lecția, deja la ediția viitoare din 30 Octombrie 2016, ora 13.00, vom avea sala mare a teatrului care ne găzduiește.
Nobilii Dr.Simona Cecilia Crociani Baglioni și Fernando Crociani Baglioni, distinșii Evandro Rossettii și Toni Tany, ex parlamentarul Nicola Savino, jurnalistul Federico Federico M Carabetta, scriitorul Cristian Biru, Dr. Tatiana Ciobanu, regizorul Mihai Mihăescu, actrița Tatiana Grigore, Tania Mariana Ianto, Michaela Ionesco, Eviana Euta, Mirela Leahu, Doina Chelaru, Mirela Stancu, Vasile David, Alexandru Popescu, Stanica Vinatoru, Anca și Alexandru Paraschiv, Maria-Ileana Tănase, Elena Agapi, Mariana Cornea, Elena Lisa, Gabriela Ilie, Ionela Cucu și Andreea Cucu, Simona Vasile, Monica Talpalaru, Olia Caraus, Toni Roma, Aurelia Petrea, Vlad Petronela, Corina Bucur, Magda Stanciu, Malvina Mara Petruța, Maricica Goraș, Elena Dascălu, Victoria Grosu Vremeş și soțul, mulți alți oaspeți ale căror nume fie îmi scapă acum, fie nu îl știu și-i rog să se tagheze aici ca astfel să-i cunoaștem… Tuturor le mulțumim și îi așteptăm la edițiile viitoare ale cenaclului…
După eveniment am prezentat scriitorului Cristian Biru o parte dintre minunile Romei, colosseum, fori imperiali, columna lui Traian… am discutat despre literatură până spre miezul nopții… am învățat chestiuni foarte interesante de la eruditul meu prieten… i-am luat și un interviu pentru radio iar luni 26 septembrie, la ora 10 deja gustam amarul despărțirii la aeroport dar… avem promisiunea curândei revederi…
Una cu alta ediția a 18 a a fost o reușită din pricina celor care au participat, momente foarte frumoase cu darul Dr.Tatiana Ciobanu care a oferit cenaclului replica actului unirii și ne-a adus un colac românesc tradițional… darul simbolic al Evianei pentru Cristian Biru… Bufetul a fost oferit de către doamnele cenaclului nostru care au pregătit cu drag câteva gustări și dulciuri… spumantul a încheiat manifestarea și… la bună revedere pe duminică 30 octombrie ora 13.00 tot la Teatro Lo Spazio, sala mare de data asta, când sperăm să avem ca oaspete un important poet român din Canada… – pentru fotografiile de mai jos mulțumim distinsei noastre colege, poeta Michaela Ionesco – iar am sentimentul că am omis să scriu despre cineva sau ceva …important…

umbra stelelor – un nou volum de versuri marca Vasile David

umbra stelelor – un nou volum de versuri marca Vasile David

vcdmcunoscut mai mult în mediul virtual, scrie din diaspora unde viețuiește de ani buni cu gândul viu al reîntoarcerii acasă… cu dorul mereu la cote maxime… cu sfințenie iubind valorile neamului nostru românesc și a pământului din a cărui rădăcini s-a smuls… iată câteva poeme din acest ultim volum apărut în 2016 la editura minela:

Umbra stelelor

Să dispară-n neguri amintirea nopții
și lumini să bată la al vremii ceas,
vreau să beau esența din blândețea sorții
și vinul din apa ultimului vas.

Răutăți cărunte sângerează timpul,
spațiul rupe rama unui vechi tablou,
pentru omenire plânge anotimpul
cu ecou de grotă în propriul ecou.

S-a-ncurcat frumosul cu o trecătoare,
bătrânețea cântă pe margini de stea,
trec toate-ale vieții ca-ntr-o defilare,
veșnicia pare că trece și ea.

Orizonturi false tinerii scrutează,
gologanul zbiară într-un cinic bal,
Soarele alungă geru-n Bobotează
iar bătrânii noștri dorm pe un țambal.

Mai există milă pe planet-albastră?
Mai există frate între frați de frați?
Căci s-a rupt în două cărăruia noastră:
lipiți de pământ și super-bogați.

Arde lumânarea înroșindu-și gândul,
toaca mai botează luciul apelor.
din Calea Lactee a fugit Pământul,
iar omul se-ascunde-n umbra stelelor.

Identitatea noastră

Identitatea noastră se tot plimbă
prin Europa și prin lumea toată,
copiii noștri-nvață-n altă limbă
și-ncet-încet a noastră e uitată.

Identitatea noastră e rănită…
pentru un trai mai bun lăsat-am țara,
printre străini inima-mi cătrănită
s-o-ntoarce-acasă pân’ se lasă seara…

Identitatea noastră se destramă,
noi suntem fii ce rătăcesc prin lume,
nu mai știm de bunic, tată și mamă
și-ncet-încet se pierde-al nostru nume.

Identitatea noastră-i lumânarea
ce arde pâlpâind, aproape stinsă,
cu ea ne luminăm, orbiți, cărarea,
de se va stinge… greu va fi aprinsă.

Identitatea noastră este sumbra
idee că noi suntem mărunțișuri?
Că unitatea noastră este umbra
celor mai dulci și-nălțătoare visuri?

Fereastra dorului

Când timpul îndoindu-se-n esență,
m-a plămădit cu-a sa eternitate,
am văzut dorul ca o chintesență…
de sentimente indeterminate.

Veneam din orizonturi verticale,
să trec murirea dincolo de munți,
fără să bănuiesc că pe-a mea cale
cu acest dor voi trece multe punți.

Lumina vieții ancorată-n noapte
m-abandonat în satul dintre ape,
pluteau prin aer ne’nțelese șoapte
să-mi recunosc părinții de aproape.

Trecut-au anii… născuți să se ducă,
amestecați cu visuri și sudoare,
alerg cu viața după o nălucă
și-mi este dor. De cine mi-este oare?!

De locurile sfinte dintre stele?
de mâinile muncite și crăpate?
de ochi-nlăcrimați ai mamei mele?
sau de eternul din eternitate?

Introspecție

Colind prin lume ca o arătare,
râvnind avid să scurg din viață șoapte,
strivit între minor și minutare,
tot caut licăririle din noapte.

Cohortele de gânduri pământești
mi-au pus pe note-o melodie stearpă
și caut tonuri cu bemoli cerești,
când viața-mi pare ca o veche harpă.

Imaginații, visuri, holograme,
se-agăța de un muritor plăpând,
m-ascund tăcut între sătul și foame,
durerile plăcute îndurând.

M-am întrebat adesea-n pribegie
când gândurile-mi tolănesc și torc
dacă-am avut vreodată-o bucurie?
și am zis: da! …acasă când mă-ntorc!

Doi bătrâni

Cu inimile frânte și ochii plini de dor,
doi bieți bătrâni așteptă să vină-al lor odor
plecat prin astă lume rostul a-și căuta –
peste zaplaz se uită … nu trece nimenea…

Sunt tot mai triști, de-o vreme îi macină ceva,
căci la bătrân, aseară, un ochi i se zbătea,
nu scot niciun cuvânt, țintesc o umbră-n zare
și n-au de la un timp nici poftă de mâncare…

Sunt gata-n orice clipă – dac-ar veni băiatul –
acolo, în odaie, deja e făcut patul,
mâncarea-i pregătită iar plita e fierbinte,
covata-ncet dospește aluatul de plăcinte.

Pastrama, trandafirii se lăfăie-n chiler,
pe masă vinul rece asudă un cofer,
pe-o tavă argintată e-o șleahtă de pârjoale
și pe sobiță zace o oală cu sarmale…

S-a-ntunecat afară …și nimeni n-a trecut…
copilul e departe, în vast necunoscut,
înghit, îngândurați, câte un colț de pâine
spunându-și, resemnați: „poate-o să vină mâine”!

dacă aceste câteva mostre de poezie v-au convins… îi puteți găsi cartea de pe site-ul editurii minela, apăsând pe titlul de mai jos:
Umbra Stelelor de Vasile David Editura Minela
 

Artgothica, Sibiu, 2016 – festivalul cuvântului

13879273_1139926746030315_5921502725251861875_n

Un festival de poezie este o provocare în sine, atât pentru organizatori cât și pentru participanți: lume multă, poeți buluc, cariatide, orgolii amestecate, sponsori, primărie, dragoste, transpirație, vorbe, microfoane, poeme mai mult sau mai puțin în proză, vers cu mingi portocalii de ping-pong, poeme mitraliate, strigate, mormăite, unele clare, altele criptice încât nici autorii nu le deslușesc, vin, bere, lumini și multe umbre, muzică bună, foarte bună, Niu cu barbă albă de patriarh, premii, Mircea Ivănescu, felicitări, iar transpirații, Nora Iuga, o minune, o bucurie a spiritului, desculț în fața poeziei, desculț și autoritar, unii recită, unii cred că recită, nopți, nopți interminabile, multă poezie, poezie vie, poezie adevărată, dezbateri, un ceh interesant, un prieten israelian volubil, vin roșu, prezentări de carte, poeți din Timișoara, Sibiu, Cluj, emoții, lansare de carte, mai mari emoții, lumea în picioare la un poem de Chirvasiu, o liniște de poezie, vise, mărturisiri, viermuială, fum, mult fum, direcția 9, chitară și pălărie cu ciucuri, Suciu ca o cloșcă cu puii lui, dragoste de cuvânt, ordine, dezordine, palincă, cafea, concurs pentru palincă, emulație, poeme întinse la uscat, poeme uscate, ude, lungi, scurte, tremurânde, seci, Mircea Popa și-o piticanie, poeți tineri, poeme timide, glume, diverse, poezie, poze cu nemiluita, grupuri,  simboluri literare, euforie, muzică în registru de jazz, muzică cu poezie, blițuri, poezie cu muzică, poeți mulți, cărți, multe cărți stânse la piep, cărți dăruite, cărți primite, râsete, stări ludide, stări onirice, stări febrile, îmbrățișări, săruturi condescendente, săruturi vinovate, săruturi simulate, femei poet, femei poet frumoase, femei timide, critici, vin alb, drumuri, case, poeme, iar cariatide, uși de lemn, tristețe, obosiți dar cu figuri luminoase, pupături, mâini strânse, mâini fluturate, cărți, festival…s-a terminat…păcat…la anul!

Atâta poezie adunată le un loc, citită live, simțită, emoționantă, vie, într-un adevărat maraton, mai rar. Mulțumiri din suflet organizatorilor pentru un eveniment ce depășește cu mult închipuirea profană a unui iubitor de poezie ce pășește pentru prima oară în acest templu!!!

Felicitări oameni frumoși organizatori ai festivalului Artgothica Sibiu 2016, dar și mulțimii de poeți care au colorat trei zile sufletele auditoriului!!!

Eugen Pohonțu

 

lansarea cărții Nu te saturi – Valeriu dg Barbu

lansarea cărții Nu te saturi – Valeriu dg Barbu

jurnal de bord (…fără nimic la bord, fiind dimineață…!!!…)
.
cop it micMULȚUMESC … atât ar trebui să fie lăsat scris ca semn al unei lansări de carte unde protagoniștii au fost prietenia și muzica bună…
În sala de la primul etaj al teatrului Lo Spazio din Roma, data terestră 3 iulie 2016, întreaga după-amiază a fost …ceva… ceva firesc…
Sub pretextul lansării unei cărți de presupuse versuri (ultima pe care autorul o mai vrea tipărită, de acum cică o să publice doar proză și teatru), oameni de înaltă ținută sufletească s-au strâns în ideea de împreună nefățarnic.
Muzica din folclorul autentic, prin vocea lui Rodica Chircu, a creat spațialitate românească și iubirie… Cine nu a ascultat-o încă pe Rodica Chircu îi recomand să o caute pe youtube sau chiar și la evenimentele unde se anunță pe afiș, apoi, o să înțeleagă de ce afirm aici că este de același calibru cu cei mai mari interpreți români, că nu exagerez și nu caut să o flatez…
Michaela Ionesco are talent la grafică… nici nu i-am mulțumit pentru darul surpriză…
Alexandru Popescu devine din ce în ce acel Brutus literar, cu menirea de a depăși pe oricine dar mai ales pe sine… Țărăncuțele, grupul folcloric despre care curând se va vorbi la superlativ… Prieteni de departe care au trimis recenzii și mesaje (necitite fiindcă încăpățânatul – sau ,,testa di c.z,,… – de Valeriu Dg Barbu a vrut așa…)
Culoare, sunet, feelings, îmbrățișări, bufet, spumant, autografe, donația pentru fetița de la Iași, prin Responsabilita Sociale Onlus care a creat șansa prefacerii cărților înapoi în arbori…
Doamna în roșu, bănuită c-ar fi muza, a dat din casă… Elena Si Valeriu Agapi și Claudia Minela, Mariana Cornea Eviana Euta, Tania Mariana Ianto, Eliza Puscoi and co. l-au ,,ghicit,, pe autor așa cum e… Mirela Leahu și Maria-Ileana Tănase Stanica Vinatoru Mariana Bogdan,nu au mai apucat să spună nimic…
Vasile David a dat folk la sală (sintagma aparține lui Sorin P), autorul bodogănea ici-colo, ceva a fost imperfect… căldura… sala prea mică?… Timpul?… Da.
Timpul a zburat de parcă doar el se simțea emoționat (sau nu i-a plăcut lansarea…) și s-a încăpățânat să nu dea cuvântul multora dintre cei care au fost prezenți…
…acum, nu știu, am senzația că lansarea încă este în desfășurare… sau că va mai fi ceva pe 24 iulie la aceeași oră același loc, teatrul lo spazio…
– a relatat de la fețele locului văzute și nevăzute, barbul vinovat de cartea cu pricina…
am uitat ceva, nu îmi dau seama ce…
pozele lui Toni Roma Doina Chelaru Michaela Ionesco Maricica Goras?… a!… să vă îmbrățișez pe toți cei care ați fost sau ați trimis mesaje, (mai ales pe cei neamintiți).. Ana Costin Monica Talpalaru Pirvu Ionel Sorin Olia Caraus Alexandru Paraschiv Alexandru Agapi Aurelia Petrea Silvia Raileanu Oana Lelutiu Ofelia Prodan Daniel De Marin Gabriel Gherbaluta Eugen Pohontu, Florea Constantin, Angela Nicoară…ia mai tagați-vă și voi dacă eu am mintea aiurie…
MULȚUMESC…

ediția a XV a a Cenaclului de la Roma

ediția a XV a a Cenaclului de la Roma

duminică 26 iunie 2016 – o altă zi de poveste… premiera filmului despre statuile dacilor și ediția a XV a a Cenaclului de la Roma
.
DSCN7204Teatrul Emoțiilor din Roma, Teatro delle emozioni, o sală cochetă și modernă, dotată tehnic impecabil…
Din foaier suntem întâmpinați de doamnele noastre românce, purtându-și iile cu firească bucurie… ,,dați vă rog telefoanele mobile pe silențios…” – începe filmul…

Premiera absolută a documentarului ,,Statuile dacice de la Roma,, o producție Marius Lupu…
Mai mult de o oră de vie trăire în tumultul vremurilor antice, prin intermediul imaginilor derulându-se evocativ, armonizate cu prezentarea faptelor istorice care au dat naștere acestor grandioase opere… Un film documentar la care a contribuit o mână de oameni pasionați de istorie sau doar uimiți de impactul pe care l-a avut tăria de caracter a dacilor asupra marelui imperiu roman…
DSCN7194În mod inevitabil s-a creat o stare de emoție colectivă, de recunoștință față de străbunii noștri daci… Filmul este fără îndoială o izbândă în lupta cu uitarea… o pledoarie pentru valorile noastre milenare și o oglindă asupra ștafetei pe care generațiile care vin o primesc de la trecut… Toți cei care au participat la realizarea filmului au fost coordonați de către Marius Lupu, inimosul vrâncean căruia nu-i scapă din obiectivul său fotografic nimic din ceea ce este important.
Filmul își urmează viața lui… veți mai auzi vorbindu-se despre… fiindcă este un succes.
La următoarea prezentare va avea și subtitrările necesare în italiana… poate și în engleză…
.
Din teatru în teatru…
.
După proiecția filmului ne-am îndreptat spre Teatrul Lo Spazio din Roma unde s-a desfășurat cea de-a XV a ediție a Cenaclului de la Roma… moderator Alexandru Popescu, președinte Tania Mariana Ianto…
Se începe cu un mic bufet în foaier apoi… Alexandru deschide ediția… Urmează evocarea marelui clasic Ioan Slavici și… o surpriză din partea Evianei Euță făcută fostului moderator al cenaclului… desigur, cu complicitatea noului moderator!…
.
DSCN7189Scriitorii contemporani care au ajuns la Roma prin intermediul cărților acestora au fost: Daniele Toma, Angi Melania Cristea, Emanuel Pătrășcioiu, Teodor Dume, Eugen Pohonțu și Vali Orțan, acesta din urmă fiind foarte bine ,,gustat,, de către cei prezenți… deși, fiecare autor în parte și-a primit meritatele aprecieri și aplauze…
.
Țărncuțele de Roma au prezentat o formulă înnoită și un mini-program liric, gătite în sânziene… iar Elena Agapi ne-a urcat în cireșul amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă în versiunea versificată a artistei, înainte prezentându-ne o poveste a lui Slavici mutată în vers… și de data asta Elena Agapi împreună cu țărăncuțele au excelat prin naturalețe și au încântat asistența…
.
DSCN7207S-a povestit, s-a recitat, glume, prietenii noi, pauze frecvente pentru hidratare… o atmosferă de prietenie neconfecționată… firească și sinceră.
.
Albero dei signi a mai crescut un pic…! – fetița, cazul medical prezentat ediția trecută, are încă mare nevoie de noi și ne așteaptă să o ajutăm… chiar, că veni vorba, duminica viitoare, tot la Teatro Lo Spazio, tot la ora 14.00, vă invităm la o lansare de carte… ,,Nu te saturi,,/ ,,Non ti sazi,, versiunile italo-română a aceleași cărți sub condeiul lui valeriu dg barbu… care vor fi donate de autor cauzei… administarte de Asociația Responasibilitate Socială din Roma.
.
…este vară, cald… nu lungesc vorba… dacă vreți să simțiți cum trăim noi un cenaclu literar, alăturați-vă nouă duminica viitoare, 3 iulie 2016, când va avea loc lansarea de carte iar duminica din 24 iulie 2016 la ediția următoare, a XVI a, a Cenaclului de Roma… () …frățești îmbrățișări celor care au creat acestei zile o aură spirituală, pozitivă, armonioasă… meritul este al vostru… povestea merge mai departe…

cdr 2021
roma